Niciodată nu am fost un om care ştia să aşteptete…vroiam ca lucrurile să se întâmple repede şi pe moment. Dacă aveam o idee vroiam repede să o văd realizată, era greu să aştep, chiar şi acum uneori e greu să aştept momentul acela când voi termina studenţia şi voi ştii ce vreau de la mine şi de la cariera mea. Anul acesta şi mai intens pe perioada ianuarie-mai 2008 am reuşit să învăţ şi să aştept . Am vrut şi chiar vreau şi acuma să continui să învăţ “practic” în strainătate, vreau să plec prin programul de practică internaţională AIESEC “exchange”. Dar e greu să aştepţi. Deşi am avut unele aşa zise “eşecuri” în această tentativă de a pleca din ţară, eu spun că defapt din toate acestea pe lângă “feedback-ul” pe care l-am primit am învăţat să ştiu să aştept, şi să am răbdare cu mine şi cu cei din jur.
Scriam undeva în decembrie despre “banca de rezerve” – banca de rezerve de la fotbal pe care un bun prieten de al meu (sportiv) a stat luni de zile fără să îi dea cineva atenţie, făcând chiar “dungi pe spate de la bancă, de la banca de reserve. Acum el este titular incontestabil la acea echipă de fotbal şi ba chiar este “vânat” de cluburi din diviziile superioare (liga a II-a). El a avut această abilitate de a aştepta şi de a avea rabdare cu el şi echipa lui.
La fel a făcut şi Anglia în al doilea război mondial a ştiut să aştepte iar pana la urmă a câştigat războiul. Atunci Winston Churchill spunea: sucesul este abilitatea de a merge din eşec în eşec fără să îţi pierzi enuziasmul”. Iar după război şi “democraţia” a ştiu să aştepte şi să năruiasca Uniunea Sovietică.
Cu siguranţă ma ajutat pe mine această abilitatea de a ştii să aştept.(chiar dacă încă învăţ). Acum mă aflu într-un moment când TREBUIE să aştept să termin universitatea şi să îmi găsesc locul undeva în lume. Dacă ştii să aştepţi cu tine şi cu cei din jur te vei ridica de pe banca de rezerve şi vei fi titular!
Etichete: AIESEC, asteptare, banca de rezerve, licenta, studentie, Tg Mures